1 0 3000 0 300 120 30 https://biancadobrescu.ro 960 0

Eu.


Eu care nu mă pricep în a spune ceva despre mine (interviuri)

Cum am jurizat 

Cum am ajuns să jurizez.

276868_126636654160439_650823927_n

Bianca Dobrescu – Toamna asta citim Kafka pdf

Apoi cum dau pe cameră (nu cine știe ce, fără așteptări):

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=HSkpN0VaNfc&w=560&h=315]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=haEq22pxJE4&w=560&h=315]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5xz3LMmUZlo&w=560&h=315]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=kq0u32gxEOY&w=560&h=315]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZP_RY6Bekc0&w=420&h=315]

Om purtător de gleznă(e), mândru de asta.Îmi place să-mi uit degetele în cerneală şi să bat câmpii cu haz în nopţi târzii când simt că ceva în mine explodează dacă nu se aşterne pe coli neîncepute. Şi nu zic că aştern cum trebuie. 


Nu-mi plac limitările. Nu-mi plac cei ce-şi plâng de milă.

Încerc rolul de optimistă în fiecare zi.


joc pe degete un mâine şi-un ieri

între

mă găseşti cu palmele acoperindu-mi chipul



uitând de mine

cu un picior în rai

şi unul în iad

m-am lăsat în faţa pc-ului


din când în când cineva întreabă

– Bianca, tu ai păcate?

că vorbeşte cu mine, cu altul, cu alta

e irelevant

nici numele nu mi-l mai ştiu

aşa că scriu urât şi continui să mă uit


nu ştiu voi

dar eu m-am născut din durere

o durere atât de cruntă încât mai mai că te arunca peste alte hotare

de atunci nici n-am mai îndrăznit să mă trimit la origini

să mă nasc din nou, de câte ori găsesc un om devenit neom


nu ştiu voi

dar mie-mi place să plâng când nu mai reuşesc să fac faţă

e o plăcere dureroasă,

îmi înghit lacrimile, apoi schiţez un zâmbet

aşa mă calmez de cele mai multe ori

şi nu fiindcă, chipurile, sunt slabă,

ci pentru că înainte am fost de n ori mai puternică

şi ajungi în punctul în care-ţi apare

omega pe frunte

nu ştiu voi

dar mie-mi plac copacii înfloriţi

şi vreau să-mi dezgheţ oasele

să mă-mbăt pe câmpii de-un verde prea viu

şi să-l ascult pe pittiş


nu ştiu voi

dar dacă n-aş fi sperat de fiecare dată când mi s-a dat şah mat la optimism

poate că astăzi nu eram ceea ce sunt


nu ştiu voi

dar mie-mi place să-mi învârt iluziile pe degete

şi când rămân fără degete mai inventez câteva

cine ştie poate mâine poimâine mă vedeţi cu degete ieşite din urechi


nu ştiu voi

dar viaţa pentru mine-i o paradă

de mecanisme automatizate

de butoane cu care-mi place să-mi fac jocul

(Variantă audio: Lectura Maia Martin, autor Bianca Dobrescu)

http://www.archive.org/embed/NuStiuVoi…AutorBiancaDobrescuLecturaMaiaMartin



Nu sunt interesată de schimburi de link!

Vrei să-mi spui ceva?


e-mail: dobrescu.bianca(@)yahoo.com
            bianca.m.dobrescu(@)gmail.com
„… Acum nu mă mai supăr, acum îmi sunt dragi cu
toţii şi chiar şi când îşi râd de mine – şi atunci îmi sunt
chiar deosebit de dragi. Aş râde şi eu cu ei, adică nu
de mine, ci de dragul lor, dacă, privindu-i, nu m-aş
simţi atât de trist. Trist, fiindcă ei nu ştiu adevărul, iar
eu ştiu adevărul. Ah, ce greu îţi e atunci când numai
tu ştii adevărul! Dar ei nu vor înţelege asta. Nu, nu
vor înţelege. (…)
Principalul e să-i iubeşti pe ceilalţi aşa cum te iubeşti
pe tine însuţi şi asta-i tot, nu-ţi mai trebuie nimic:
imediat ai afla cum să-ţi clădeşti raiul. Şi totuşi nu e
decât un vechi adevăr, pe care oamenii l-au
repetat şi l-au citit de un bilion de ori, dar uite că n-a
prins rădăcini! Conştiinţa vieţii este mai presus de
viaţă, cunoaşterea legilor fericirii este mai presus de
fericire, iată cu ce trebuie să luptăm! Şi am să lupt.
Numai să dorească toţi şi toate s-ar aranja cât ai
clipi!”
(Dostoievski, Jurnal de scriitor,
vol. II, p 407-408, Polirom 1998)
0 Comments
Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.