– What’s the difference between a bird and a fly?
– Că pasărea-i pasăre și musca-i muscă?
– A bird can fly but a fly can’t bird, închei eu dialogul.
Așa a fost 2019. Ca un banc sec. (Noroc că-mi plac bancurile seci.)
Mai bine de 500.000 de minute într-un roller coaster în timp ce-ți joci stările pe degete. Un 2019 despre căutări disperate de sine. Mai întâi în ceilalți, pe urmă, convinsă că n-a reușit nimeni să te descifreze înaintea ta, c-un mers haotic prin tine însuți, când pe vârfuri, când apăsat. (Aritmic.)
A fost despre a rămâne mai mult decât ar fi fost necesar. Și, apoi despre renunțare. (O uitare de sine într-o căutare de sine.)
Despre discuții inutile, până la refuz. Și poezie. (Și, Doamne, câtă energie!)
Apoi despre amăgire și sute de vise pe care ai încercat să le aduci la stadiu realizabil atunci când ți-ai amintit cum să (mai) visezi.
Lucrurile nu-ți ies întotdeauna pe repede înainte. Și aduc la pachet nopți întregi de plâns (și altele de râs). A, și mult curaj. (Nici nu știu de unde atât. 2019 a fost, clar, despre curaj.)
Și despre conștientizarea faptului că ceea ce nu-ți aduce bucurie, aduce de fiecare dată altora. (Și din nou despre renunțare. Și căutare. Și învățare. Și în cele din urmă reinventare.)
2019 a fost despre oameni frumoși și sinceri. (Și alții mai puțin frumoși și mai puțin sinceri.)
Cred că 2019 a fost cel mai matur an al meu, de până acum.