1 0 3000 0 300 120 30 https://biancadobrescu.ro 960 0

Atunci când plouă

Plouă în mai. Și, nici n-apucă bine să se oprească iar eu, cuminte, mă decid să-mi petrec o bună bucată de timp în spatele blocului, împingând cu degetele proaspăt băgate-n mocirlă bărci. Bărci pe care le-am făcut prin vecini, din […]

Plouă în mai. Și, nici n-apucă bine să se oprească iar eu, cuminte, mă decid să-mi petrec o bună bucată de timp în spatele blocului, împingând cu degetele proaspăt băgate-n mocirlă bărci. Bărci pe care le-am făcut prin vecini, din hârtii pe care mâzgălisem înainte portrete eșuate, până să văd curcubeul. De la etajul doi curcubeul se vede întotdeauna nemaipomenit. Tot la noi, pe palier, miroase mereu a măr cu scorțișoară. Când o să mă fac mare, o să-mi pun scorțișoară în toate supele.

N-am mai mult de nouă ani și vreau să devin biolog. Sau măcar ceva înrudit. Știu toate plantele și cele mai bune rețete de ceaiuri. Sigur o să devin biolog și o să experimentez într-un laborator picat din reviste SF, nu doar sub lupă, ce se întâmplă cu frunza de trandafir japonez zdrobită. Uneori mi se pare atât de obositor să fii copil. Sau și mai bine, plictisitor. Sunt clipele astea interminabile în care m-ar interesa totul dar sunt atât de mică, încât nimeni nu mă ia în seamă și nu-mi oferă încredere că voi ajunge la niște concluzii ieșite din comun care mai că-i va da pe spate. Ca atare, nu mă ajută să-mi satisfac setea asta de a ști mai multe și mai multe. Și pentru că nu o fac, stau și cos haine pentru păpuși. Într-o zi o să-mi fac rochii pe măsură. Și fuste. Mamă, ce fuste o să-mi fac. La un moment dat, o să merg pe stradă, într-una mulată, care să mă pună așa cum trebuie în evidență și brusc, cusătura o să se ducă. Și o să mă rușinez de rușinea mea, până o să întâlnesc vreun cunoscut și o să mă întorc acasă c-un hanorac de împrumut. Altădată o să-mi ascund bine de tot tivul de la brâu și n-o să-i las niciodată să mă prindă de șold. Cum am văzut că fac prin filme. Oricum, nu văd niciodată tot, că mă pun să-mi pun mâinile la ochi dacă vreau să mai stau în sufragerie. Și atunci când se prind că nu am degetele lipite de-adevăratelea, mă trimit la joacă. Joacă, joacă, în timp ce mie-mi arde de treburi serioase. De ce nu ninge în aprilie? În fine, ce știu eu. Sunt un copil cu o mie de vise care speră să și le-mplinească pe toate pe rând și-n ordine.

Bianca Dobrescu

I am a story teller. A fast one. My job is my playground and I love making puzzles from each story that my clients have. I have a solid background as economic journalist, and I worked for business media institutes in Romania such as Bursa, Business Cover, Forbes, Adevărul, Capital and also New Money. I am equally a reader and a traveler and I get inspiration from all the things I find on the way. (& you can find me on http://redteapr.com)

Thoughts
Previous Post
Și nu voiai să ple...
Next Post
Happy go | lucky me
0 Comments
Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.